© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Ce e bine şi ce e rău?[2006-02-11](predică pe marginea lecturii a doua)pr. Ernest Munachi Ezeogu Comportamentul moral al unei persoane este dictat de standardele acelei persoane privind ce e bine şi ce e rău. Pentru evrei, binele şi răul este determinat de Lege. Ceea ce Legea permite este bine şi ceea ce Legea interzice este rău. În societatea modernă de astăzi, binele şi răul sunt determinate de sentimentele cuiva despre un anume lucru sau despre o anumită acţiune. Aşa după cum spunea Ernest Hemingway odată: "Moral este ceea ce ai făcut şi apoi te-ai simţit bine, iar imoral este ceea ce ai făcut şi apoi te-ai simţit rău." Moralitatea evreiască tinde spre legalism, adică pune litera legii înainte de nevoile omului. Moralitatea apuseană, în schimb, conduce spre subiectivism sau relativism moral, în care valoarea bună sau rea a unei acţiuni se spune că depinde cum se simte individul în raport cu ea. Creştinul din lumea modernă este prins la mijloc între aceste sisteme morale. Astăzi, în a doua lectură, din prima Epistolă către Corinteni, Paul oferă un standard alternativ de moralitate, bazat întocmai pe învăţăturile lui Cristos. Conform lui Paul, o acţiune este bună sau rea în funcţie de faptul dacă ea contribuie sau nu la binele celorlalţi. Adoptând acest standard de moralitate, Paul respinge atât legalismul iudaic, cât şi individualismul occidental. Paul respinge legalismul evreilor reafirmând libertatea copiilor lui Dumnezeu în Cristos în ceea ce priveşte Legea iudaică. Pentru creştini "toate sunt permise, doar nu toate sunt de folos; toate sunt permise, dar nu toate edifică" (1Corinteni 10,24). El respinge relativismul la modă astăzi reafirmând datoria constantă a creştinului de a-şi iubi semeni, ceea ce înseamnă că interesele celorlalţi trebuie puse înaintea intereselor noastre. "Nimeni să nu-şi caute propriile interese, ci ale altuia" (v. 24). Libertatea copiilor lui Dumnezeu şi datoria creştină de a ne iubi semenii sunt două faţete ale aceleiaşi monede pe care Paul o vede ca standardul moral creştin. Pentru a ilustra acest principiu în practică, Paul ia un caz comun: dacă trebuie sau nu creştinii să mănânce carne oferită idolilor. Pentru a lămuri situaţia, Paul apelează mai întâi la credinţa creştină fundamentală conform căreia Dumnezeu este Unul şi toată lumea este conţinută în El. Drept urmare, suntem liberi de ritualurile unora ce cred în zei, lucruri despre care noi ştim că sunt superstiţii. Putem astfel să mâncăm carne jertfită idolilor, din moment ce nu există alte zeităţi cărora să le fie închinate decât Dumnezeu în care credem. Urmând deci doctrina creştină, creştinii pot să mănânce carne jertfită idolilor. "Mâncaţi tot ce se vinde pe piaţă fără să puneţi întrebări de conştiinţă, căci al Domnului este pământul şi plinătatea lui. Dacă cineva dintre păgâni vă invită la masă şi acceptaţi să mergeţi, mâncaţi tot ce vă pune înainte, fără să puneţi nici o întrebare pentru conştiinţă" (v. 26-27). Faptul că creştinii sunt liberi să mănânce carne jertfită idolilor este însă doar o faţetă a monedei. Cealaltă faţetă este analiza efectelor pe care le are asupra altora exercitarea libertăţii noastre. Suntem liberi să mâncăm, da, dar dacă gestul nostru va scandaliza un frate mai slab, dacă îl conduce la rătăcire, atunci nu trebuie să mâncăm. Ne reţinem de la a mânca nu pentru că ar fi greşit sau un păcat, ci din grijă faţă de semeni. "Însă dacă vă spune: 'Aceasta a fost jertfită idolilor', să nu mâncaţi, din cauza celui ce v-a avertizat şi din cauza conştiinţei. Vorbesc aici nu de conştiinţa voastră, ci de a celuilalt" (v. 28-29). Astfel, în practică, iubirea aproapelui vine deasupra conştientizării faptului că suntem liberi să mâncăm carne jertfită idolilor. Paul dă aici un standard absolut nou de moralitate, pe care Societatea lui Isus l-a adoptat ca moto: "Ad Majorem Dei Gloriam (AMDG) = Spre mai mare gloria lui Dumnezeu". "Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu" (v. 31). Când trebuie să alegem între două opţiuni, trebuie să alegem mereu acel curs al lucrurilor care aduce mai mare glorie lui Dumnezeu în vieţile noastre, în vieţile semenilor, în comunitate şi în lume. Acesta este standardul creştin pentru a stabili ce e bine şi ce e rău. Îi mulţumim lui Paul şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înţelepciunea de a urma această regulă de viaţă în locul legalismului tradiţional sau al relativismului moral ce domină societatea de astăzi. Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 1268, Ultimul acces: 2026-10-10 14:36:36
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
